PROLETARUL AGRICOL

PROLETARUL AGRICOL

Am privit toamna câmpurile şi mi s-au părut pustii şi sărăcăcioase. Veţi spune că e normal să fie aşa, pentru că s-a încheiat sezonul de vegetaţie, ierburile şi tufişurile se usucă, se scutură şi e de aşteptat să înceapă iarna. Doar că eu mai ţin minte încă acele câmpii care, la câteva săptămâni după recoltă, erau acoperite de mirişti sau ogoare arate, pe care se mai vedeau mormane de sfeclă, morcovi sau cartofi, grămezile de varză, în jurul cărora îşi găseau de lucru oameni. Acei oameni erau ţăranii, o clasă socială azi pe cale de dispariţie, pentru că a fost înlocuită de muncitori agricoli, mai bine zis proletari agricoli. „ Domnule, baţi câmpii” o să-mi strige voci indignate. „ Ţăran sau muncitor agricol e una şi aceeaşi!”.
Sunt de altă părere şi o să mă explic. Ţăranul adevărat era truditorul care se trezea cu noaptea în cap să-şi rânduiască treburile gospodăriei, să îngrijească de animale şi cât mai repede să pornească la ţarină. Proletarul agricol ştie că trebuie să se prezinte la serviciu la o oră fixată, că programul său de muncă este stabilit prin contract şi că are de îndeplinit nişte sarcini pe care i le transmite şeful. Ţăranul ştia bine când era nimerit să are, să semene sau să planteze. Proletarul agricol aşteaptă să i se dea ordin. Ţăranul lua în palma sa bătătorită sămânţa înainte de a o arunca pe ogor, o privea, o cântărea, uneori îi vorbea. Muncitorul agricol desface ambalajul în care vine împachetată sămânţa şi o răstoarnă fără multă ceremonie în maşina de semănat. Ţăranul înainte de a începe lucrul pământului îşi făcea cruce şi rostea o rugăciune, o incantaţie, o menire. Proletarul agricol trage o înjurătură şi blestemă patronul care nu îi dă salariul visat. Ţăranul se apleca în urma plugului şi lua în palmă o bucată de pământ să-l cerceteze cu luare aminte, după care îl lăsa cu grijă înapoi la locul său, ca pe o relicvă de mare preţ. Proletarul agricol scuipă sau îşi suflă suveran nasul peste arătură călcând nepăsător pământul reavăn. Ţăranul ştia că duminica şi în zilele de sărbătoare e mare păcat să lucrezi pământul sau să recoltezi. Proletarul agricol nu îşi pune niciodată problema aşa, ci se întreabă dacă i se vor plăti ore suplimentare. Ţăranul îşi punea cu mare grijă la adăpost recolta adunată cu trudă. Proletarul fură cât poate şi vinde sau dă pentru un pahar de băutură, dijmuieşte tot ce îi iese în cale, găsind că e dreptul ce i s-ar fi cuvenit. Ţăranul îşi pregătea cu luare aminte sezonul. Proletarul agricol aşteaptă în bodegă vremuri mai bune. Ţăranului i se spunea cu respect „ bădie”. Proletarul agricol aşteaptă să i se spună „ domnule”.
Dacă cumva aţi avut vreodată sentimentul că pâinea de la magazinul din colţ nu are acelaşi parfum cu pâinea din cuptor sau ţest, să vă amintiţi că marele progrese de care a beneficiat omenirea au distrus ţăranul înlocuindu-l cu muncitorul agricol. Eu cred că e o pierdere pentru umanitate. Sau poate mă înşel?

Casian Balabasciuc

Share This:

About Administrator