Câinele moare de drum lung …

Câinele moare de drum lung …

 

Cu toate ca nu sunt adeptul polemicilor, nu pot sa nu raspund ,,punctului neutru de vedere” din articolul  ,,Selectie, competenta  si  responsabilitate profesionala ”  publicat in nr.64/aprilie 2018  al revistei VPR sub semnatura primului vanator al tarii. Nefiind nici pe departe un punct de vedere neutru ci din contra o refulare plina de ura necontrolata a unei gandiri obscure si alambicate, in acel articol autorul se erijeaza in avocatul apararii, pledand cu indarjire in apararea unui ,,vanator” care a impuscat un fazan alb, subiect care a facut in urma cu cateva luni obiectul unor discutii in mediul online si in mass- media.

Normal acest raspuns trebuia sa fie publicat in revista VPR dar, fiind ferm convins ca mi se va refuza dreptul la replica, prefer sa-l postez aici.

In primul rand autorul, ca de fiecare data, este intr-o totala eroare in afirmatiile sale si am sa exemplific de ce:

  • indignarea mea, cel care a fotografiat si monitorizat acel exemplar de fazan, nu s-a datorat faptului ca ,,bravul vanator ” in lacomia lui nu s-a putut abtine sa nu traga la acel cocos mai aparte, ci in primul rand  asupra faptului ca a ascuns acest lucru, atat fata de mine –responsabilul cu vanatoarea- cat si fata de restul colegilor sai din grupa,
  • in al doilea rand trebuie retinut  ca  viteazul vanator, daca tot l-a impuscat si a facut selectia artificiala pe care noi ceilalti ( responsabili-,,nespecialisti „) am pregetat sa o  facem, in loc sa aduca fazanul, care era o raritate, la asociatie  spre a fi naturalizat, L-A MANCAT ,
  • iar nu in ultimul rand faptul ca povestea are si o tenta penala pe care din pacate nu o putem proba, sau poate nu am insistat…. ramane de vazut  .

In continuare autorul  articolului  mai sus amintit ne tine o lectie despre selectia artificiala, activitate care trebuie sa fie obligatia morala a tuturor vanatorilor, de a contribui la conservarea puritatii, sanatatii si vigurozitatii faunei salbatice …bla , bla, bla….

Intrebarea mea este urmatoarea :

–   in anul 2013 cand autorul articolului a beneficiat de o autorizatie la  caprior de selectie  pe unul din fondurile gestionate de noi, cum de a ales sa impuste un caprior evaluat la peste 170 de puncte CIC, mult peste baremul medaliei de aur in detrimentul unui caprior degenerat, batran, bolnav sau care nu se incadra in standardul speciei,  urmarindu-l o vara intreaga, iar la un moment dat in disperarea faptului ca nu reusea sa aduca falnicul caprior la tabloul final, autorul cartii de  ,,Etica vanatoresca ” trage din masina dupa capriorul capital aflat in plina fuga ?

Cum poate unul ca dansul sa tina prelegeri despre selectie artificiala si etica vanatoreasca…judecati si dumneavoastră…

Cum crede autorul ca a ajuns asociatia noastra la efectivele de azi si la calitatea trofeelor extrase an de an, de care chiar el s-a mirat cand a vanat aici, daca nu faceam o selectie riguroasa si profesionista ?

Poate autorul articolului isi va aduce aminte si va recunoaste faptul ca  fostul director, angajat cu avizul AGVPS din Romania, cel care a confundat-o la receptia pensiunii unde s-a cazat, pe sefa de cabinet venita sa-i tina de cald in escapadele pe la asociatiile supuse (cu toate ca era luna mai), cu fiica acestuia, nu a avut curajul sa-l invite vreodata la vanatoare, in schimb eu, ca nespecialist in cinegetica si doctor ,,gainar”, am facut-o cu toata responsabilitatea .

Tot in acel articol, autorul ne tine o lectie pedanta de biologie, genetica si selectie, explicand cu verva ce inseamna un exemplar albinos, cu toate ca fazanul despre care este vorba nu era nici pe departe un exemplar albinos, ci unul leucistic, diferenta intre cele doua boli genetice degenerative ale pigmentatiei tegumentului fiind evidenta si de neconfundat, dar acest lucru nu are de unde sa-l stie marele ,,expert in cinegetica” iar eu nu pot sa-l invat acum deoarece scoala costa bani, dansul este prea batran ca sa mai priceapa iar eu  nu am fost decat un student submediocru, asa cum m-a evaluat chiar dansul.

Trec peste faptul ca respectivul, care conduce destinele unora dintre vanatorii si pescarii din Romania (tot mai putini de la an la an), imi precizeaza, fals informat ca de obicei, trecutul, dar tin sa-i subliniez faptul ca nu exista doctori veterinari gainari, porcari, vacari sau catelari.

Un doctor veterinar este doctor veterinar, iar faptul ca am lucrat la cea  mai mare  societate comerciala din tara care creste si proceseaza carnea de pasare nu face decat sa ma faca sa fiu mandru, mai ales ca am invatat de la proprietarul acesteia ce inseamna sa fi tenace, intransigent, corect  si riguros in special cu tine insuti, iar faptul ca si acum. dupa atatia ani,  avem o buna relatie de colaborare si prietenie denota faptul ca nu l-am dezamagit niciodata .

Nu am clacat deloc in aceasta meserie de doctor ,,gainar”, dar am preferat sa lucrez in vanatoare cand s-a ivit ocazia, iar suportul ,,selarian” despre care face referire autorul nu a constat decat intr-un telefon pentru ca respectivul concurs să fie nepartinitor, dat directorului de atunci, pe care chiar fostul sau superior il caracteriza ,,ALUNECOS”, pentru ca ulterior sa-l faca membru de onoare al AGVPS din Romania.

Unul mai alunecos decat altul….

Daca mai are exercitiul memoriei, isi poate aduce aminte ca am dat examen, am fost 3 candidati pe post, iar eu am scris 24 de pagini pe 10 subiecte, asa ca  nespecialist. Rezultatul examenului a fost o dovada reala in acest sens. De unde atata favoritism ?!!

Tot ca nespecialist, tin sa-i aduc aminte, in caz ca a uitat, ca subsemnatul are zeci de articole si ilustratii tiparite de-a lungul anilor in revista VPR, mai multe decat oricare dintre directorii alfabetizati pe care ii tine dumnealui in brate, ba mai mult, ca amator (neprofesionist ), am de asemenea articole si imagini publicate in mai multe reviste de profil din Europa.

Dar dansul  nu are de unde sa stie din moment ce nu vorbeste nici o limba straina !

Titulatura de fotograf amator, asa cum ma catalogheaza autorul articolului, cred ca este termenul corect, deoarece eu nu iau bani cand public pozele facute de mine, in mediul natural ,cu aparatul cumparat din surse proprii, spre deosebire de autor care incaseaza lunar bani frumosi prin publicarea in revista VPR, pe langa sumedenia de scrieri incrancenate care face ca revista sa fie de fapt monopolizata de el sub multiple  pseudonime,  si imagini cu animale ,, salbatice ”, majoritatea surprise in captivitate , cu un aparat foto cumparat din banii vanatorilor ..

In concluzie, ii multumesc autorului articolului pentru interventia ,,neutra” publicata in revista, interventie care mi-a demonstrat fara tagada adevaratul lui caracter, ii transmit pe aceasta cale ca nu am nevoie de confirmarea si recunoasterea  lui ca  specialist in domeniu, deoarece rezultatele mele profesionale vorbesc de la sine, iar daca eu unul nu ma incadrez in standardele domniei sale in ce priveste ,,specializarea” in  cinegetica, chiar ma bucura acest lucru si imi da certitudinea ca sunt pe drumul cel bun, iar vanatorului medic veterinar ,,porcar” ii doresc catare plina si atentie dupa ce trage.

 

Dr. Felix Bogdan Dragomir

 

NOTA:

Din pacate, articolul aparut in recentul numar al revistei dedicate vanatorilor ,,afiliati” este o dovada in plus a faptului ca sarmana revista ,,VPR ” a devenit treptat o anexa feudala a familiei primului vanator al tarii. Regret, dar aceasta insumare de pagini cu poze nu se mai poate numi revista de vanatoare. Este asemeni unui canal deversor unde scriiturile familiei eternului conducator ,,afiliat ” sunt servite vanatorilor si pescarilor din asociatiile afiliate la AGVPS. Poate ca lipsa de activitate cu adevarat benefica in sprijinul celor care cotizeaza il plictiseste pe eruditul silvicultor si-i ofera prilejuri de revanse fara vreo cauza bine determinata. Ii recomandam ca macar acum la varsta la care principala grija a zilei ar trebui sa tina de impacarea cu cei din jur dar si cu propria persoana, sa reflecteze atent la faptele sale. De-a lungul timpului au fost multi indivizi cu adevarat rai, cu ochii sticlosi ca ai fiarelor. Si toti au fost aruncati in praful istoriei. Nu poti sa fii atat de dispretuitor fara sa se intoarca impotriva ta. Fara sa ajungi singur intr-o camera plina de umbre unde zidurile sa te apese. Si tot ce iti va ramane atunci va fi doar amintirea faptelor tale si a celor de care ti-ai batut joc. In biroul din Calea Mosilor probabil ca mai exista oglinda din fata mobilei pe care a ocupat-o 28 de ani. Ar trebui sa se uite cu toata atentia la ea. Poate acum, distinsul silvicultor, va descoperi si omul din spatele oglinzii.

In continuare va expunem un colaj cu unele dintre cele mai reusite fotografii facute de dr. Bogdan F. Dragomir, printre singurii vanatori fotografi din Romania, imagini care ne-au insufletit inimile privindu-le.

Radu V. Mija

 

Share This:

About Administrator