CUVÂNT DESPRE SMIDOVATIC

CUVÂNT DESPRE SMIDOVATIC

 

Drumul bolovănos şi plin de cotituri care, pornind din inima satului Dragoşa, stăruie să atingă poala pădurii, se bifurcă pe neaşteptate, câţiva kilometri mai departe, la poalele Smidovaticului, muntele posomorât şi tăcut despre care localnicii povestesc cu mare sfială. Îmbrăţişat de codri şi pâraie, înveşmântat în cetină şi ceţuri, uriaşul de pământ şi piatră, care priveghează lumea din semeţia povârnişului, pecetluieşte cu numele său poveşti şi întâmplări aievea, ce tulbură adesea cu tălmăcirile lor visările multor pământeni.Prin umbrele şi văgăunile sale s-au perindat de-a lungul veacurilor păstori, haiduci şi pădurari, tăietori de arbori, oşteni crunţi şi călugări sihaştri, despre care s-a auzit, sau despre vieţile cărora nu se mai ştie azi nimic, uitaţi fiind pentru vecie. Sus de tot, în locul pe care huţulii l-au numit „Hroşi”, găuri mari şi adâncituri mai vechi pângăresc plaiul mărturisind despre lăcomia celor care au săpat în căutare nesăţioasă de averi. Se zice că ar fi păzite acolo de blesteme mai grele decât stâncile din vârf, comori neînchipuite, pe care le-au îngropat în vremuri de mare cumpănă oameni despre care nimeni nu mai are veste.

FOTO: Radu V. Mija

Duhuri întunecate bântuie sălbăticia schilodind sufletele celor care se abat cu poftă de înavuţire pe potecile călcate mai adesea de fiare decât de oameni. Dacă în nopţile cu lună plină pădurile freamătă altfel decât este firesc şi dacă stelele care cad pe deasupra muntelui sunt urmărite în drumul lor de urlete prelungi de lupi, dacă însăşi muma pădurii îşi plimbă ecourile cântecelor peste dealurile vecine în nopţi senine şi neclintite de boare de vânt, este limpede pentru orice suflet de creştin că Smidovaticul a fost ferecat cu taine ce nu vor fi dezvăluite prea curând. În preajma lui timpul curge nefiresc, ca un râu care îşi schimbă albia pe neaşteptate, aruncându-şi apele peste lumea încremenită a trecutului. Şi în toate izvoarele ce izbucnesc la lumină din străfundurile sale de piatră, muntele acesta presară vraja poveştilor nerostite, lăsând-o să curgă odată cu apa pe Valea Dragoşei, până în albia Moldoviţei, ca să ducă până departe, cât mai departe, tâlcul comorilor sale…

CASIAN BALABASCIUC

Din volumul „Tainele din Smidovatic”

Share This:

About Administrator