foto: dr. F. Bogdan Dragomir
În timp ce noi ne prostim, alții prosperă….
Din punct de vedere cinegetic, evident. Doar nu credeti că aplaudăm ”dictatura lui Orban” de dincolo de graniță. Noi, noi suntem democrați și liberali. Nu, nu avem metehne, nici urmă de dictatură, legile sunt bune, economia prosperă și putem să ne culcăm pe lauri. Neavând pretenția să emit păreri în alte domenii (mi-e teamă că tot așa e și în alte domenii) decât cel de care tine meseria mea….. Apropo, există un banc, cică: Ce faci frate? Cu ce te ocupi? Răspuns: Cu treaba mea și îți recomand și ție! E sugestiv, nu? Hai că vă spune tati, cu ce se ocupă alții care cică mai vor să fure și Ardealul. Bă, proști suntem….
Deci, acum 4 ani, în cadrul Consiliului de Vânătoare din Ungaria s-a lansat un program național de refacere a habitatelor și a gospodăririi prădătorilor cu păr și pene. Acest program a creat posibilitatea asociațiilor de gestionare a faunei sălbatice ca în cadrul unui proiect scris de ei înșiși să primească fonduri substanțiale pentru 3 scopuri de bază:
Refacerea sau dezvoltarea habitatului pentru vânat mic și biodiversitate în general,
Achiziția instrumentelor selective și umane de rărire a prădătorilor cu păr și pene respectiv asigurarea studiilor specifice a paznicilor de vânătoare din domeniu,
respectiv achiziția și montarea hranitorior și adăpătorilor pentru asigurarea hranei continuu pentru vânat și implicit alte specii.
Dar să mergem la început.
Subsemnatul, invitat fiind ca expert la un concurs național pentru paznici de vânătoare urmat de o conferință, am avut ocazia să fiu da față la procesul de argumentare și la primele discuții pe marginea acestui program. Foștii colegi de facultate, fără exagerare, genii în domeniul lor, precum și foștii mei profesori au lansat ideea generală pentru ajutarea sectorului cinegetic. Decizia s-a bazat pe cercetări ample și de lungă durată făcută în zeci de ani, ale căror concluzie cea mai comună ca factori de diminuare a vânatului mic era: Degradarea habitatelor prin monoculturi și folosirea în exces a insecticidelor și a ierbicidelor în general, Ineficiența răririi prădătorilor cu păr și pene, lipsa sezonală de hrană naturală ușor accesibilă pentru vânat mic. Discuțiile și pe urmă deciziile s-au axat pe aceste 3 paliere. Bineînțeles sunt mai mulți factori care conlucrează la diminuare, dar aceste 3 pot fi momentan ajutate și schimbate prin astfel de projecte.
Rețineți, dragii mei. S-a constatat o problemă de către ASOCIAȚII, s-a studiat de către EXPERȚI, s-au tras niște concluzii de către acei EXPERȚI, s-au trasat liniile de acțiune pentru rezolvarea situației de către EXPERȚI și au chemat la viață acest program național ASOCIAȚIILE sau mă rog, a reprezentantului asociațiilor, CAMERA DE VÂNĂTOARE. Este extrem de simplu. Doar fiecare trebuie să se ocupe de meseria lui, să se uite în ograda lui s.a.m.d.p.
Mai mult, în anul viitor Ungaria va fi a doua oară în istorie gazda Tîrgului Mondial de Vânătoare a cărui organizare a început acum 3 ani cu un aparat guvernamental separat, condus de un secretar de stat. Va fi organizat în 3 locații superbe, generale, și vor avea loc conferințe, dezbateri, etc. Ce să mai vorbim, noi unde mama dracului suntem?
Mai departe, într-un timp record s-a elaborat legea care reglementează aceste programe și s-a dat drumul în 2017. În 2018, am coordonat personal instruirea paznicilor de vânătoare pentru folosirea în condiții optime de siguranță a instrumentelor de capturare selectivă a prădătorilor cu păr și pene, asigurând totodată o selectivitate de aproape 100%. Acesta înseamnă că la asociațiile consultate numai speciile targetate au fost capturate, asigurând existența speciilor cu același caracteristici ecologice dar strict protejate. Parcurile și ariile protejate au conlucrat exemplar cu asociațiile de vânătoare care se suprapun acestor parcuri și au implementat în comun aceste axemple de bune practici.
Erau zile când la 5 locații am instruit 120 de paznici sau rangeri. Era interesant să urmărești evoluția credinței lor în aceste practici. Din stadiul de : ”hai că e prostie” și ”tu mie-mi spui de vulpe” care pot fi tipice și la noi, la stadiul: ”incredibil” sau ”na, la așa ceva nu m-am gândit” a trecut doar un an. Cursanții au devenit paznici care au înțeles rolul de eficiență, selectivitate și siguranță al acestor technici. Bineînțeles, baza legală pentru folosirea capcanelor selective în Ungaria este demult pusa la punct și reglementata strict, nu interzisa ca la noi.
Între timp, dar mult mai ușor s-a lucrat la partea de refacere sau înbunătățire a habitatelor și hrănire adăpare. Cheia era înțelegerea și colaborarea cu agricultorii și zootehniștii. Deschiderea agricultorilor era remarcabilă iar în unele cazuri ei veneau cu posibilități de conlucrare. Principala lor temere era diminuarea producțiilor de cereale pe terenurile unde se implementează aceste practici și căderea unor suprafețe din producția propriu zisă. Mare este mirarea acum, după 3-4 ani să constatăm că doar în primii ani s-a constatat o ușoară scădere a producției din punct de vedere cantitativ. Calitativ însă producțiile au fost mult mai bune, iar acum, după 4 ani de implementare putem constata că și cantitativ producțiile ating nivelul celor de la început. Între timp s-au făcut perdele forestiere, s-au lăsat fâșii nelucrate, neierbicidate, etc. Terenurile nu arată ca un deșert, ci sunt pline de viețuitoare.
Condițiile de participare pentru asociații erau extrem de simple. Teoretic, oricine care putea justifica printr-un proiect scris necesitatea fondurilor și direcția lor în interiorul asociației putea să acceseze aceste fonduri. Fondurile erau maximalizate undeva la echivalentul a 15.000 Euro. Asociația care dorea să acceseze fondurile trebuia să scrie un proiect concret și să atașeze ofertele de preț de la firmele cu care doreau conlucrarea. Evaluarea se făcea extrem de prompt, de către experți în cinegetică și conducerea camerei, după care banii intrau imediat în contul asociației. Condiția de aici era simplă. Putea să plătească doar facturile pe baza ofertelor de preț inițiale. Adevăratul atu era în promptitudine, zero birocrație și posibilitate ca o asociație să poată candida pentru fonduri în fiecare an al proiectului, bineînțeles cu un alt proiect scris și aprobat de comisie. Evident, nu toată proiectele erau aprobate spre finanțare, cam 70% din cei care au depus proiect au primit și fondurile. Interesant era că asociația care nu a primit finanțare era consultat pentr a putea primi în rundele următoare. Interesul era cumva cel inițial, pe urma cărora s-au adoptat legile de reglementare în parlament. Nu s-a pierdut pe drum, nu s-a schimbat, nu s-au adăugat pasaje, ceea ce pentru un outsider ca mine era de mirare. Eu, trăind ,,în junglă” până acum nu am crezut că așa de repede și prompt se pot aborda legi foarte interesante.
Dragii mei! Acum, după 4 ani de implementare și după finanțare continuă din fonduri aproape exclusiv ale camerei de vânătoare, putem afirma că programul este unul de succes. După o evaluare sumară a rezultatelor, colegii zic, că creșterea densității vânatului mic este deja evidentă și continuă aproape pe toată suprafața projectelor. Indexul de biodiversitate a crescut exponențial pe terenurile agricole nou formate evitând monoculturile, diminuînd folosirea în exces a ierbicidelor și a insecticidelor. Impresionant este aspectul social și chiar economic. Ramuri mai până ieri dușmane au realizat că doar prin politici comune vor prospera.
Acuma să revenim la boii noștrii. De 15 ani cel puțin spun și tot explic. Asta este o meserie. Nu un hobby. Aici vorbim sau trebuie să vorbim de politici de management pe termen lung. Politici sustenabile care aduc beneficiu în primul rând întregului ecosistem. Vânătoarea este o parte infimă și neînsemnată din întregul tablou. Însă poate fi foarte dăunătoare, la fel ca protejarea idioată și necugetată a unor specii. Tocmai pentru a putea conlucra, convorbii, conviețuii, aceste politici trebuie stabilite de oameni care cunosc meseria. Oameni care cunosc meseria de cinegetică trebuie să vorbească cu oameni care cunosc meseria de agricultură, zootehnie, ecologie și așa mai departe, și să stabilească politici comune sustenabile pentru prosperarea tuturor ramurilor atinse. Vânătorul de hobby trebuie să vâneze pe baza legilor elaborate de experți în meseria de management cinegetic. Dar noi, tocmai invers. Suntem proști și pe lângă asta îngîmfați rău. Fiecare ales al neamului este groaznic de inteligent și știe absolut tot. Cum Doamne se face că după 30 de ani suntem mai proști decât în perioada comunistă? Noi știm cel mai bine și nu ne vindem țara. Nu ascultăm de nimeni, cerșim voturile proștilor și nu rezolvăm absolut nimic. Vorbim de mari realizări, autostrăzi, spitale, etc.
Vă spun ceva dragilor! Cu toții, sau mă rog, aproape toții sunt politicieni de subzistență, mediocrii, neinteresanți dar bogați rău. Prostul bogat e cu atât mai periculos fiind că are pretenții. Are pretenția ca să fie tratat preferențial și din prostia lui se vor naște legi idioate care servesc doar interesul lui. Nici un partid nu este departe de prostie, mediocritate și proaste metehne. Din păcate nici prin gând nu le trece rezolvarea situației cinegeticii Românești. Binecunoscutele cârpeli la elaborarea unor legi care de fapt ar trebui să fie dezbătute de specialiști, sunt elaborate de analfabeți funcționali cu școlile terminate la ”apelul bocancilor”. Superficialitate, neseriozitate, neimplicare și mai putem să numim în n-șpe feluri atitudinea celor care decid dar și a celor care ar trebui să răspundă pentru cine decide.
În contextul actual de haos generalizat, prostie endemică și reavoință ordinară reiterez nevoia de schimbare radicală de paradigmă pe linia unor principii esențiale de bază. Dar prima dată ar trebui acel bun simț, care de obicei vine sub forma a celor 7 ani de acasă și care în cazurile norocoase te face să te abții să te implici în domenii unde nu ai cunoștințe temeinice. Exprim spre sfârșit speranța, ca deja după al 12-lea ceas majoritatea asociațiilor să se trezească.
Cu considerație,
Dr. Fodor József Tamás PhD.
wildlife biologist
wildlife management expert
(ilustratia autorului)
