Necesitatea unui caine de vanatoare

NECESITATEA CAINELUI DE VANĂTOARE ÎN PRACTICA CINEGETICĂ

Cainele este animalul utilizat de om din cele mai vechi timpuri, începuturile acestei practici pierzandu-se undeva, în negurile, preistoriei.
Simpaticul si folositorul patruped a aparut în ipostaza de ajutor al omului printr-o reusita forma de simbioza, la început omul – stramosul nostru – apropiind cainele spre a-l ajuta în aspra lupta pentru existenta, prin auzul mai ascutit, mirosul deosebit de fin, marea viteza în miscare, sau putinta de a ataca si musca fulgerator fiarele care ar fi atacat pe stapanul lor. În schimbul serviciilor aduse, cainele se înfrupta cu resturile alimentare oferite de om. Cu timpul, s-a nascut si dezvoltat si latura afectiva, cainele dand dovada de un inegalabil atasament si devotament, ajungand nu arareori pana la sacrificiul suprem pentru stapan.
Azi, în toate tarile, pe toate paralelele si meridianele Terrei exista un adevarat cult pentru caine, cu atat mai puternic cu cat tehnicitatea si gradul de civilizatie sunt mai avansate. Din cele aproape 600 de rase de caini existente, cainii de vanatoare ocupa un loc de mare cinste, fiind mult apreciati si iubiti de pasionatii adepti ai zeitei Diana.
În conditiile gospodaririi vanatoresti moderne din zilele noastre, factorul hotarator în ceea ce priveste vanatul si viitorul lui îl constituie omul, atat ca vanator amator-sportiv cat, mai cu seama, ca vanator profesionist, personalul de vanatoare. Azi, mai mult ca oricand, pentru mentinerea si marirea efectivelor de vanat la capacitatea optima a terenurilor de vanatoare, pe langa obisnuitele masuri de paza si ocrotire se impune din ce în ce mai mult necesitatea culturii intensive a vanatului si practicarea unei vanatori rationale, pe deplin corecte. Or, se stie bine ca vanatoarea corecta se poate efectua numai în prezenta cainelui de vanatoare. În aceasta idee, folosirea cainelui de vanatoare privita sub mi multe aspecte si anume: economic, practic-sportiv si etic.
Din punct de vedere economic,utilizarea cainelui de vanatoare contribuie direct si indirect la marirea eficientei terenurilor de vanatoare. S-a dovedit ca fara caine de vanatoare o buna parte din vanatul împuscat mortal sau ranit, se pierde. Sunt frecvente cazurile cand dupa focul de arma iepurele pleaca aparent „sanatos”. Vanatorul cu prepelicar mai patit trimite totusi cainele dupa urecheat, ca dupa 10-15 minute acesta sa apara cu iepurele în gura. De cele mai multe ori iepurele este recuperat de cainele cu experienta si daca doar un singur alic razlet a patruns în pulmonul vanatului. Numai asistand la astfel de cazuri, vanatorul neinitiat îsi va da seama de ce pana acum, în cei cativa ani în care a vanat fara caine de vanatoare, era musai sa traga în 5-6 iepuri pana cand putea sa aiba unul în ranita. Numai acum ca întelege ca pentru a împusca iepurele respectiv mai prapadea înca doi-trei, dintre care unii îsi sfarseau viata si chinurile de abia dupa cateva zile de suferinta, daca nu cumva avea „norocul” sa fie prinsi si sfasiati de vreun daunator. La balta, situatia este si mai grava. Aici, vanatorul începator, care va avea prilejul sa vaneze în compania unui experimentat vanator însotit de un bun caine de vanatoare, va constata cu satisfactie ca din cele 10 rate pe care le-au doborat amandoi, la paza de seara, 9 au ajuns la ciochinar si doar una care se daduse la fundul apei si se agatase probabil prin bradis, a ramas prada pestilor. Îsi va da seama de deosebirea neta fata de partidele la balta facute cu camarazii lipsiti de caine, cand din cele 10-12 rate cazute „plumb”, se alegeau doar cu 4-5 piese la ciochinar.
Cu mici deosebiri,, situatia este generala la toate speciile de vanat. Cert este faptul ca, atat din practica de zi cu zi cat si din literatura de specialitate se desprinde faptul ca nefolosirea cainelui de vanatoare duce la pierderea unor cantitati considerabile de vanat: aproximativ 50 % în cazul în care vanatului de apa cu pene, rata, gasca, becatina etc., peste 30% la vanatul mic cu pene, prepelita, porumbel, turturica, potarniche, fazan, aproape 20% la iepure, 10% în cazul altor specii de vanat precum sitar, ierunca, cocos de munte, capra neagra etc. si circa 15% la pradatoarele cu par si pene.
Pe de alta parte, proportional cu numarul de piese recuperate în cadrul actiunilor de recoltare prin folosirea cainelui de vanatoare, vor spori efectivele de vanat care raman în teren pentru reproductie. De asemenea, cu ajutorul cainelui se asigura distrugerea într-o mai mare masura a vanatului pradator, fapt ce va determina – indirect – dar în mod incontestabil – o crestere corespunzatoare a vanatului util. Apoi, prezenta cainelui de vanatoare mareste considerabil posibilitatea dea depista si de a marca sau starni vanatul. Practica a dovedit, de pilda, ca vanatorul, însotit de cainele de vanatoare potrivit, are posibilitati mult marite de a avea vanatul în fata pustii, comparativ cu vanatorul fara caine.
Un calcul elementar, în sensul celor aratate, demonstreaza faptul ca atunci cand mare parte din vanatori si personalul din teren cu atributii legate de gospodarirea vanatului vor utiliza cainele de vanatoare, venitul anual al fondurilor de vanatoare va creste cu sume importante, pe plan national însemnand cifre demne de luat în seama.
Din punct de vedere practic-sportiv, întrebuintarea cainelui de vanatoare adecvat scuteste vanatorul amator-sportiv si profesionist de multe eforturi inutile, asigura paza personala a acestuia si-i ofera satisfactii vanatoresti – sportive unice. Legat de prima idee este deosebit de semnificativ proverbul „Fara un caine de vanatoare potrivit, vanatorul este el însusi caine”! poate fi mai neplacut decat cautarea sau urmarirea vanatului ranit sau cazut în locuri greu accesibile, în apa etc., saparea vizuinii de vulpe sau de bursuc si alte operatiuni asemanatoare, pe care este nevoit sa le îndeplineasca vanatorul lipsit de caine ? În afara de efortul pe care musai sa-l depuna, în munca sa de „caine” vanatorul este handicapat de neta inferioritate a organelor sale de simt, de viteza de deplasare, rezistenta si altele. Totusi, cainele de vanatoare asigura securitatea si paza personala a celui pe care îl însoteste, în special în cazul urmaririi vanatului mare ranit, mistret sau urs. Fara caine de vanatoare, care îi semnaleaza din timp prezenta, omul poate fi atacat prin surprindere de animalul ranit, lucru ce poate duce la accidente din cele mai grave. Un deosebit serviciu aduce cainele de vanatoare si atunci cand vanatorul este nevoit sa înnopteze în mijlocul terenului de vanatoare, într-o coliba improvizata, sau chiar pe cetina adunata sub un brad; el poate dormi în liniste si siguranta, stiind ca ajutorul pretios de alaturi vegheaza.
Cat priveste satisfactiile vanatoresti si sportivitatea vanatorii practicata cu ajutorul cainelui de vanatoare, acestea sunt deosebite, greu de exprimat în vorbe. Acest adevar e demonstrat de faptul ca vanatorul tanar sau cel neinitiat, care a avut prilejul sa vaneze în compania unui camarad de breasla posesor al unui excelent caine de vanatoare, se va face luntre si punte pentru a-si procura un catel de rasa certa.
Aspectul etic al importantei folosirii cainelui de vanatoare, asa cum am afirmat înca de la început, rezulta din însasi necesitatea practicarii unei vanatori rationale, total corecte în concordanta cu regulile ecologice. Conform eticii de comportare si corectitudine vanatoreasca cel care a tras în vanat are datoria de a-l cauta si de a pune capat chinurilor acestuia, daca a fost numai ranit, indiferent daca este o biata prepelita sau un urs capital. Desigur, tot prezenta cainelui de vanatoare rezolva problema.
Fata de cele relatate, noi toti vechii chinologi, cei care am reusit sa ne ridicam de la faza de simpli puscasi, la treapta de vanatori sportivi si corecti, deci o treapta superioara, avem datoria de onoare de a milita necontenit pentru cauza chinologiei de vanatoare, prin demonstrarea teoretica si practica, a importantei folosirii cainelui de vanatoare. Noii vanatori si cei insuficient initiati în acest domeniu au datoria de a-si completa permanent cunostintele legate de chinologia de vanatoare, de a urma exemplul valoros al pasionatilor vanatori detinatori si utilizatori de caini de vanatoare. Numai în acest fel activitatea din ce în ce mai sustinuta de sprijinire si impulsionare a chinologiei de vanatoare din partea organelor de specialitate din tara noastra va fi încununata de succes, prin ridicarea chinologiei noastre la nivelul cuvenit, cel mondial.

Nic. STRĂVOIU

Share This:

About Administrator