O probă de incompetență
După o frumoasă zi de vânătoare, la masa de final de la mirifica și primitoarea casă vânătoarească, in urma discutiilor iscate de evenimentele de peste zi, a fost adusă in atentie și problema lunetelor moderne. Un comesean imi spune:
-Ati văzut ce se promovează mai nou in revista de la agvps?
-Nu, ii răspund, nu mai citesc de ceva vreme această fițuică dezolantă!
-In numărul din noiembrie, mă atentioneaza acesta, este prezentat un catalog care oferă spre vanzare lunete cu termoviziune!
-Nu se poate, i-o retez eu, sunt interzise de lege!
-Ba da, si nu doar una ci mai multe sunt afisate in cele două pagini.
-Nu cred asa ceva, nu pot să cred că exista asa crasă inconstientă, dar să vedem revista, dacă o aveti!
-Bine, raspunse el. V-o aduc maine.
A doua zi imi inmanează revista si constat cu stupoare că omul avea dreptate: revista continea un catalog care avea intre produsele destinate spre vanzare, la paginile 8 si 9, asemenea aparate de optică interzise.
Da, este incredibil!
Cum o fi fost posbilă această impardonabila greseală, asta numai redactorul-sef al revistei poate să ofere explicatii!
Totuși cred că este o culpă comună pentru că, deschizand revista, observăm că exista un colegiu redactional, acolo unde, cap de listă, il găsim cocotat pe un ,,onorabil” profesor, rutinat savant extracarpatic in arta plagiatului. Mai remarcăm că are si un consiliu stiintific! Mda…atatea comisii are agvps, dar pur decorative!
Asa cum titlul de academician este impropriu atribuit in caseta cons. stiintific al revistei unui membru al ASAS, nicidecum al Academiei Romane, aspect care contravine uzantelor.
Cum de a fost posibila strecurarea in cadrul catalogului in discutie a acestor grave daravele venite parcă din Levant? Asemenea scăpări reclamă măsuri, și nu orice măsuri!
Aceasta atitudine nu aduce deservicii doar vanătorilor ,,afiliați”, ci tuturor vanătorilor din Romania! A vanătorilor corecți care sunt in acord cu vechile tradiții specifice si care respectă cadrul legislativ existent! A celor care iși stapanesc ,,năravul trăgaciului”si trateaza cu toata responsabilitatea acest domeniu!
Mai sesizez incă o neconcordanță scremută din binecuvantata ignoranță a celor de la agvps.
Se susține că revista ,,este fondată in anul 1919″.
Nimic mai FALS!
Revista agvps, cat de cat apropiată de structura celei de bază, a fost fondată in anul 1953. Atunci au fost si pescarii adăugați in asociație si in cadrul revistei!
Din anul 1949, odată cu aparitia AGV, a fiintat revista ,,Vanătorul”. Sau cumva specialiștii de la agvps persistă din considerente futabile și infantile că ar exista vreo continuitate și vreo legatură cu vechea revistă a vanătorilor ( ,,Revista Vanătorilor ” 1919-1948)? Cea care a apărut in 1919 in cadrul UGV?
Nici măcar cu UGVR nu are vreo legatură! Nici biata revistă si nici instituția!
Perceptia corectă a istoriei o modifică unii dupa bunul lor plac! Memoria istorică este o grea povară in conștiinta unor impostori! Se cunoaste deja că balcanismul corupt este extrem de nociv!
Dacă se voia o schițare sau o restituire veridica a unei legaturi firave cu presa cinegetică in limba romană, trebuia sa asocieze (desi era la fel de neinspirat ) această revistă, cu prima revistă apărută in romaneste, in vechiul regat, in anul 1903. Mă refer aici la revista ,,Diana” , tutelată de I. Sagasta-Balanescu, publicație care va vedea tiparul pe parcursul a doispezece ani calendaristici.
Cat de frumos caracteriza camaradul Gabriel Cheroiu, in lucrarea monumentală ,,Istoria literaturii cinegetice romane”, energia de la inceput de secol al revistei ,,Diana” : (…),,Pentru că, prin ,,Diana” , se inaugurează un curent reformator-ostil moravurilor ,,ruginite ale orientalizmului”-reflex intarziat, in plan cinegetic, al tranzitiei de la ișlic la joben in ansamblul societații romanești”.
In paginile acestei reviste de pionierat pentru presa cinegetica din vechiul regat al Romaniei, in anul 1907, iată cateva exemple de mentalităti care se pare ca s-au conservat si persistă si azi :
,,Auzi d-ta, să mă oprească pe mine să vanez eu pe mosia mea? Eu plătesc foncieră, eu sunt stăpan pe mosia mea si fac ce vreau, n-are nimeni voie să se amestece. Legile sunt făcute pentru pacatosi si nu pentru oameni cum se cade”.(…) ,,In pădurile statului se vanează fara permis, deoarece pădurarii au mostenit niste obiceiuri vechi de a vana din ordin”. (…) ,,Dacă am face o statistică cati oameni de isprava se gasesc in tara noastra si cati netrebnici si misei, cu sigurantă ca numărul oamenilor de bine ar fi cel putin 80 la sută. Atunci cum se explica faptul ca 20 la suta, lipsiti de bunul simt, desbracati de orice simtămant de socialitate si umanitate, pot sa dea tonul unei tări intregi? Nu cumva oare cei buni merg cu bunătatea prea departe?”
Oare s-a schimbat ceva dupa mai bine de un secol?
Revista ,,Vanătorul si pescarul roman” a fost pangarită de mofturile si ifosele unui despot machiavelic, recent alungat de suita sa de vasali. Trei decenii s-a gravitat in jurul cultului personalității sale. Acesta a tinut pe loc si a blocat evolutia firească a vanătorii din intreaga Romanie. O frană primitivă in calea progresului! In special al celui cultural!
Iar revista a fost jucăria sa de pe vasta feudă mostenită din regimul comunist. In ultimul deceniu, dupa ce a scapat de dr. G. Cheroiu, oponent al acestuia, putem observa cate inepții a debitat sub masca multor pseudonime.
Tot felul de pseudonime comice, de la Franc Plăiesul pana la A. C. Villa, au mazgalit paginile revistei. Cenzura era acerbă si contura un manifest zelos al regățenismului. Pe atunci, noul redactor-sef, silvicultor plin de ambiții, era obedient si ascultător.
Bine, dominatoare era acea atmosferă de halenă desprinsă parcă din romanele lui Eugen Barbu: ,,Săptămana nebunilor” sau ,,Principele”!
Dupa plecarea ,,princepelui”, redactorul-sef si-a dat seama ca nu mai trebuie sa se subordoneze acestuia! Deja in ultimele numere isi etaleaza scriitura modesta si spoiește revista cu tot felul de poze luate de pe internet, care nu sunt reprezentative pentru fauna cinegetică autohtona, cu texte fara vreo pretentie literară sau tehnică….doar asa..ca să se umple paginile unei reviste.
Treptat, s-a scăzut nivelul acesteia, iar nivelul cititorilor s-a standardizat după mediocritatea publicatiei! Se poate vedea ce fel de materiale au fost tipărite in ultimii ani in paginile ei! Unele de toată jena, cum nici la ,,frații” de pe Prut nu intalnesti!
O revistă tematică, destinată tagmei vânatoresti, trebuie să formeze si sa informeze! Nu sa aibă asemenea derapaje, asa cum tot mai frecvent le intalnim in revista ,,afiliaților”!
Iar exemplul oferit de catalogul cu lunetele cu termoviziune deja confirmă indubitabil activitatea din această institutie!
Textul de la ,,Imnul vânatorilor români” este scris de dr. Gabriel Cheroiu, iar agvps se foloseste din plin de acest imn, care se și comercializează pe cd, fara a se mentiona undeva paternitatea acestui text! Regretabil cata nonsalanta exista si in acest caz!
In septembrie, la congresul agvps a fost o răfuiala intre șmiraci, nu a fost deloc inceputul unei reforme progresiste! Si nici nu avea cum să fie! In fruntea vânătorilor afilitati s-a erijat fostul ministru ,,altă intrebare”, o versiune postdecembrista, prost mascata a simpatizantului de ciordeli. Se vede ce țel a avut cândva…să transforme România într-o republică infracțională!
Da, oglinda fidelă a acestei organizatii sunt chiar reprezentantii ei!
Este incalificabilă amploarea luata de lipsa culturii vânătoresti! Ea deja face ravagii pe plaiurile edenicei Românii!
In general, o societate, cu cat este mai civilizată, cu atat are principii mai democratice de oferit. Adevarata democrație este apanajul unor societăți care au ajuns la un grad superior de civilizare. Nu a fost si nu este cazul Romaniei!
In aceste vremuri ale mediocritatii, evident ca se urmăreste cosmetizarea realitătilor istorice si dezinformarea vanătorilor. Consolidarea si evolutia moderna a activitatii vanatoresti ar trebui sa fie dominată de aportul cultural, nu de o incultură servită de niste pseudospecialisti!
In era tehnologiei agresive, in sfera vânătorii au apărut deja tot felul de grafomani, de scribi si ,,formatori” in randul ,,ortacilor nemrozi” . Unii mai eruditi decat altii! ,,Hârtia-i răbdoasă” spunea un politruc in anii 50’….asa cum si mediul online este atat de permisiv…
Dar….fără vreo durabilitate…
Asa cum toate guvernele care s-au perindat in fruntea tarii au avut nevoie de ,,idioti” utili, asa si vânatorii si pescarii români sunt ,,utili” prin cotizatiile oferite, unora din sistemul centralist, care pretind ca le reprezinta interesele!
Sacralitatea actului vânătorii s-a conturat incă din negura timpului, a vremurilor adânci, s-a consolidat in timpurile de grele incercări si, treptat, o sa dispară in lumina modernismului ,,civilizat”. Mai ales a unei bresle care acceptă tacit termeni de genul- ,,cotă de recoltă”!
Veleitarismul, derbedeismul si ignoranta silvo-cinegetica din România deja put! Corupția românească e atat de pandemică, iar nepotismul, oportunismul si clientelismul sunt promovate drept virtuti nationale! Imi amintesc ce text era viral si se propaga in ,,era slinoasă” a premierului Dăncilă: ,,Nu există corupție in România, există doar o manieră diferită, cultural vorbind, de a multumi cuiva”.
Se poate remarca ca solidaritatea intru mediocritate este foarte puternică in societatea ,,tulbure” a vânătorilor romani. Iar nivelul scăzut de cultura se taxează! Nu se recompensează verva si tupeul! Intre toate tările UE se vede cate restrictii are vânatoarea mioritică!
Vânătorimea din toate vechile provincii este văduvită de esențialul spirit unionist, de acea coagulare si omogenizare de tagmă, cu grave carente de coerentă in exprimarea corectă a nobilei indeletniciri. Devreme ce isi alege reprezentanti tot felul de blazoane sordide ale imposturii, cred că isi merită ,,merdenelele” oferite!
Alese ,,aprecieri” tuturor celor care au dat cinstea pe rusine! Tocmai datorită excelenței lor, silvicultura si cinegetica din această comunitate de limbă, numită ,,România”, a ajuns in stadiul acesta!
Radu V. Mija
