PUȘTILE NOASTRE (III)

PUȘTILE NOASTRE (III)

       Calibrul armelor de vânătoare cu țevi lise

După cum am avut prilejul să constat, chiar și pentru unii dintre cei din breasla noastră stabilirea calibrului armelor de vânătoare cu țevi lise rămâne un mister. Nu mai vorbesc despre neofiți, care trăiesc o mare dilemă, nepricepând de ce o pușcă de calibrul 12 (după cât se pare, majoritar uzitată) este „mai largă la gură”, cum se spune, decât una de calibrul 20, suplă și ușoară. Trist este că și comentatorii tv, insuficient informați, sporesc confuzia telespectatorilor adăugând, în cazul vreunei știri de factură cinegetică, și cuvântul „milimetri” după numărul aferent calibrului armelor cu țevi lise. Nimic mai greșit: nici diametrul și nici circumferința țevii nu au legătură cu astfel de măsurători.

Regretatul Ion Șmatoc, colonel de artilerie și teoretician de înaltă clasă în domeniul armelor de vânătoare, ne-a pus la dispoziție definiția cea mai cuprinzătoare a calibrului puștilor cu țevi lise, parametru valabil și astăzi, după stabilirea lui încă de la începutul secolului al XVII-lea: „Calibrul unei puști de vânătoare cu țevi lise se exprimă convențional, prin una sau două cifre care reprezintă numărul de bile sferice, cu diametrul egal cu cel al interiorului țevii pe care o definește, ce se pot obține prin topirea unei livre de plumb.” Dată fiind diferența dintre livra veche franceză (489,5 g) și cea engleză (453,6 g), comisiile internaționale de la Bruxelles (1910) și Liége (1911) au ajuns la un compromis, adoptând pentru fiecare calibru dimensiuni unice.

Deși poate părea complicată, problema este destul de simplă și nu necesită lămuriri suplimentare. Ar merita însă vorbit despre moda și preferințele vânătorilor față de unele calibre, la un moment dat. De pildă, calibrul 16, până nu demult oarecum la paritate în răspândire cu popularul 12 (care propulsează o mai mare cantitate de alice, sporind șansele doborârii vânatului), a ajuns, astăzi, în desuetudine, fiind socotit intermediar. În gamă descrescătoare, următorul, calibrul 20, odinioară preferat al trăgătorilor de elită și al doamnelor pasionate de vânătoare, tinde să câștige teren. Plăcut la vedere, ușor de manipulat și provocator ca performanță, acest calibru întruchipează finețea și precizia tirului. Este o armă ușoară, cu linie delicată, care solicită concentrare și atenție sporită din partea celui ce i se dedică în calitate de partener.

În ce mă privește, am satisfacția tandemului cu o „Haenel-Suhl” de calibrul 20, al cărei prim proprietar a fost scriitorul Nicolae Cristoveanu. Am cumpărat-o de la eminentul ornitolog Dimitrie Radu, următorul deținător, iar prima ei ispravă în mâinile mele a reprezentat-o un dubleu la rață-mare, pe Valea Mostiștei, acum două decenii.

Referitor la subiectul nostru, trebuie spus că, în afară de cele uzuale (12, 16, 20), există și calibre mai mari (4, 8, 10) sau mai mici (24, 28, 32), e adevărat, rare. Principalul lor inconvenient constă în procurarea muniției, de obicei (fiind în număr redus) executată la comandă, ceea ce presupune timp de așteptare, formalități suplimentare sau alcătuirea de stocuri (în limita cantității permise a fi deținute, menționate în permisul de armă), în spații adecvate, asigurate corespunzător, potrivit legii. Așadar, armele de vânătoare cu țevi lise de calibre atipice reprezintă un lux sau un capriciu generator de probleme.

O categorie aparte o constituie puștile cu țevi lise de putere sporită – Magnum, care utilizează cartușe cu încărcătură mai mare decât a celor obișnuite, de același calibru, cu prim avantaj în mărirea cantității de alice proiectate asupra vânatului și în lungirea bătăii eficace a armei cu câțiva metri. Atâta timp cât, în pasiunea noastră, doi-trei plumbi și câțiva pași pot face diferența între o ratare și un succes, este de înțeles voga pe care o cunosc în ultima vreme puștile tip Magnum. Bineînțeles că aceste arme nu diferă de suratele lor clasice numai prin lungimea camerei cartușului, ci și printr-o construcție mai robustă – atât a țevilor, cât și a patului –, pentru a face față presiunilor superioare și altor condiții speciale de executare a focului.

Gabriel CHEROIU

Share This:

About Administrator