PUȘTILE NOASTRE (VII)

PUȘTILE NOASTRE (VII)

Cartușe de vânătoare pentru arme cu țevi lise

Este de la sine înțeles că, fără muniție, armele de foc ar fi simple obiecte de decor, eventual de panoplie, nefuncționale, adică de colecție. Pentru a folosi un corespondent din lumea vie, s-ar putea spune că puștile și cartușele aferente nu pot funcționa decât în simbioză.

Prima departajare în marea familie a cartușelor de vânătoare se face în funcție de forajul țevii: celor lise le revine un anumit tip de cartușe, celor ghintuite un altul. Indiferent de calibru, ele respectă o structură deja devenită clasică, prin modernizări succesive ale bătrânelor durde cu cremene, încărcate pe la gura țevii cu pulbere neagră, câlți ori „fultuială” din petice de ziar și spărtură de ceaun din fontă ori cuie tăiate, toate bătute cu vergeaua pentru etanșeizare. Pe atunci, abia după ce se împrăștia norul gros de fum, te dumireai dacă sălbăticiunea a căzut în foc ori dacă, urs sau mistreț fiind (mai cu seamă rănit), se află deja în atac, la doi pași de tine. Și totul se rezuma la șansa unui singur foc. Până să-l moșmondești pe al doilea, în febra momentului, vânatul ori era deja peste șapte culmi, ori era asupră-ți, îndârjit.

Cartușul modern al armelor cu țevi lise respectă în mare vechea structură a componentelor dozate manual, la fața locului, necesare – precum se zicea pe vremea lui Cuza – „dării la semn”. Fie că este din carton presat, din material plastic sau, pe alocuri, din metal, tubul cartușului e prevăzut în partea superioară cu o dulie (de data aceasta, fără excepție, metalică), ca suport pentru capsă. Dulia este prevăzută cu un guler menit să asigure fixarea în camera cartușului și evacuarea tubului prin intermediul ghearei extractoare. În interiorul cartușului se succed necesarul de pulbere (ca resursă energetică), bura (menită să asigure etanșeizarea și să prevină pierderea de gaze sub presiune, în urma detonării), încărcătura de alice ori proiectilul unic și, pentru primul caz, o rondelă din carton sau material plastic transparent, în scopul menținerii în integralitate a componentelor. În lipsa ei, se practică sertizarea „în stea” a părții inferioare a cartușului, din aceleași considerente.

În decursul timpului, fiecare component a suferit modificări dintre cele mai interesante, astfel că micul și banalul cartuș se legitimează îndeobște, astăzi, prin capsă antierosive și anticorosive, prin pulbere fără fum, bură din material plastic sau container, alice din plumb, cu adaos de arsenic și antimoniu. Semnalul de alarmă al ecologiștilor îngrijorați de proliferarea saturnismului în rândul avifaunei acvatice a dus la căutarea alternativei ideale pentru popularul plumb. După cum se știe, funcția de nutriție a păsărilor depinde în mod hotărâtor de existența în stomacul lor musculos (pipota) a gastroliților necesari pentru triturarea hranei semielaborate în stomacul glandular (gușă). Îndeosebi în țările din vestul Europei și în America de Nord, zonele umede cu intensă presiune cinegetică predispun păsările de apă la ingerarea alicelor din mediul lor de viață, asimilate cu pietricelele, vitale pentru digestie. Odată pătruns într-un organism viu, în concentrație mai mare decât capacitatea de suport a acestuia, plumbul declanșează boala numită saturnism, cu efecte imediate asupra indivizilor afectați, dar și pe termen lung, în privința ouălor și puilor.

Alertați, specialiștii au început să caute un substitut pentru plumb în fabricarea alicelor, dar niciun alt material (wolfram, bismut, zinc, cositor ș. a.) nu a corespuns durității și greutății specifice ale elementului inițial, în acord cu potențialul armelor de vânătoare clasice și cu așteptările utilizatorilor. În plus, costul cartușelor devenea, pentru cei mai mulți, prohibitiv.

O variantă de compromis o reprezintă alicele din oțel, dar acestea, elastice și mult mai ușoare, pierd din viteză și din energie extrem de repede, astfel că distanța de tragere utilă este diminuată considerabil. Singurul avantaj rămâne prețul, oarecum popular. Pentru contracararea neajunsurilor, s-a luat în calcul majorarea cantității de pulbere din cartuș, dar această măsură ar duce la sporirea presiunii asupra componentelor puștii și, implicit, la dezechilibrarea acesteia. Mană cerească pentru producătorii de arme: legiferarea utilizării exclusive a alicelor din oțel ar duce la scoaterea din uz a puștilor clasice și ar impune utilizarea altora, în acord cu noul tip de muniție, ceea ce, la milioane de vânători, nu e de ici, de colo. După cât se vede, orice pasiune se învârte în jurul banilor…

Gabriel CHEROIU

 

Share This:

About Administrator