Vine vreme de iernare …

Vine vreme de iernare,
Timp de gând şi cugetare,
La o cană de vin fiert
Să mă-mpac şi să mă iert.
Lung să zăbovesc în noapte
Cu gust crud de mere coapte,
Aşteptând stele cu coadă
Să răsară şi să cadă.
Să ascult plecat tăcerea
Cum îşi trece mângâierea
Peste drumuri nămeţite,
Peste locuri adormite.
Amintirea să mă lege
Şi de suflete pribege
Şi de umbre estompate
Prin trăiri deja uitate.
În sclipiri de diamante
Să găsesc raţiuni savante
Risipite printre geruri,
Înălţate către ceruri.
Iar căldura din odaie
Ţurţurii să-i încovoaie
Lumea să o încălzească,
Grijile să le topească.
Vis de iarnă ferecată
Pe potecă neumblată
Sau umblată prea puţin
Printre aburii de vin.

Casian Balabasciuc

Share This:

About Administrator